4 km - aprox. 2 ore de mers pe jos
Hram: Adormirea Maicii Domnului
Hram: Nasterea Sfântului Ioan Botezãtorul
Staret/ã: Neonil Stefan
Adresã: com. Muereasca, Valcea, Romania
Cazare:
Are posibilitãti de cazare
Este singura mânãstire din tarã care nu a fost secularizatã, pãstrandu-si tot terenul agricol pânã în zilele noastre.
Pisania: “†Intru mãrirea Sf. Treimi Unuia Du(mne)zeu si întru cinstea, Adormirii Maicii Domnului s-au zidit din temelie aceastã Sf. Bisericã cu clopotnita si cilii împrejur de smeri(tul) Epis(cop) al Rm-Noului Severin. D.D. Calinicu Cernicanu spre a fi locuitã de pãrinti monahi cu viata de obste ; alãturându-se de dânsul si Scitu Slãtioarele tot din acest district prin actu Pra Sfintiei Sale din anul 1860 legalizat de Prea Sf. Sa Pãrin. Mitro : D.D. Nifon Cernicanul sub : No. 2 acelasi anu Mar. 9. spre a se îngriji amândouã de singur staretu Frãsineiului. Pentru o mai bunã sustinere a lor din venitul propietãþii lor ce au nesupuse la un alt stabiliment. Publicu s-au sfînt la 1863 ; Mai 12”.
Situatã în comuna Muereasca, la 25 km de Rm. Vâlcea, Mânãstirea Frãsinei are de fapt douã biserici.
Biserica Mânãstirii Frãsinei, zisã si Biserica Mare, având hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clãdiri, în formã de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o si sfinteste. Pictura, fãcutã în ulei de pictorul ardelean Misu Pop, în stilul lui Tattarãscu, a fost spãlatã în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Aceastã bisericã este monument istoric.
Biserica schitului vechi, cu hramul ”Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construita din lemn de cãlugãrii bulgari Ilarion si Stefan, în anul 1710 si reconstruitã din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali si Damian Iovipali, fratii hagii din Râmnic, împreunã cu Nicolitã Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.
În jurul acestui schit au existat chilii care însã nu s-au pãstrat. Din anul 1787, din timpul rãzboiului ruso-turc, schitul este pustiit ºi rãmâne pãrãsit pânã în anul 1848, când este refãcut de cãlugãrul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmasul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cãrãmidã, transformându-l în pronaos, îl zugrãveste si reface încãperile chiliilor. Biserica veche pãstreazã pictura din anul 1763, executatã de Teodor Zugravul, cât si pe cea din tinda din anul 1848.
Paraclisul cu hramul ”Sfinsii Trei Ierarhi”, clãdirile de locuit dinspre miazãzi si rãsãrit, au fost fãcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin, care completeazã si aripa de miazãzi si rãsãrit a cetãtii monastice, pe partea de zid, care rãmãsese necompletatã de Sfântul Calinic în anul 1888.
Viata monahalã de aici se aseamãnã cu cea de la Muntele Athos: în mânãstire nu au voie sã intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie si femeile) si nu se gãteste cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a asezat în anul 1867 o piatrã de legãmânt la circa 2 kilometri de mânãstire, unde este astãzi o bisericã si dependinte pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legãmânt sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântãri, pentru cele care vor pãstra acest legãmânt, cât si blesteme, pentru cele ce vor cãlca hotãrârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse iatã ce spune textul gravat pe piatra de legãmânt:
«Acest sfânt lacas s-a clãdit din temelie spre a fi chinovie de pãrinti monahi si fiindcã din partea femeiascã putea sã aducã vreun scandal monahilor vietuitori de acolo, de aceea sub grea legãturã s-a oprit de la acest loc sã mai treacã înainte, sub nici un chip, parte femeiascã. Iar cele ce vor îndrãzni a trece sã fie sub blestem si toate nenorocirile sã vie asupra lor, precum : sãrãcia, gârbãvia si tot felul de pedepse, si iarãsi celor ce vor pãzi aceastã hotãrâre sã aibã blagoslovenia lui Dumnezeu si a smerenie noastre si sã vinã asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian.1867 »
Legãmântul Sfântului Calinic se respectã cu strictete. Chiar în timpul pãstoririi sale, cei care l-au cãlcat au fost pedepsiti aspru. Este cunoscut episodul tinerei pãstorite din satul Muereasca, care din gresealã a trecut hotarul si s-a îmbolnãvit de epilepsie, fiind nevoitã sã cearã ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertatã si în acelasi timp tãmãduitã.
