 |  |  |
Biserica lui Horea
Ca monument al arhitecturii populare romanesti, bisericuta de lemn din Olanesti prezinta o mare valoare nu doar prin maiestria artistica a mesterilor care au faurita, ci si prin valoarea sa de monument istoric, data de asocierea ei cu Vasile Nicula Ursu, zis Horea, motul care a condus la 1784 cea mai mare rascoala a taranilor din Transilvania. Undeva intr-un colt tainic al bisericii sunt ascunse cuvintele "Nicula Urs" si in fiecare aschie de lemn inca se simte o parte din sufletul lui si al romanilor mult-incercati de peste munti.
Cum satenii din Albac, hotarasera construirea unei biserici de piatra la inceputul secolului XX, s-a hotarat ca vechea bisericuta sa fie vanduta unei alte asezari fara lacas de cult. Aflat in prima calatorie in Muntii Apuseni, marele om politic roman Ion I.C. Bratianu, ministru de Interne in Guvernul Dimitrie A. Sturdza, a aflat si a cumparat cu banii sai biserica in toamna anului 1907. Mesterul dulgher Nicolae din Sohodol si ajutoarele sale au demontat lacasul (insemnele de pe barne pot fi vazute si astazi), l-au trasportat ca "lemne de foc" (in actele stapanirii austro-ungare) pe sanii pana la gara Turda si apoi in vagoane de marfa speciale pana in ceea ce era atunci Romania. Biserica a fost reconstruita pe temelie noua la Florica, pe mosia parinteasca a Bratienilor, ca un simbol viu al neatarnarii si al sperantei reintregirii tarii. Dupa plecarea sa din Muntii Apuseni, Ion I.C. Bratianu spunea:"...Desenul lui Coaches si Biserica lui Horea sunt amintiri scumpe ale primei mele calatorii in Muntii Apuseni."
In 1908, poposind la Florica, Octavian Goga este profund impresionat de bisericuta, de simbolul pe care il reprezenta, scrie o tulburatoare poezie, al carei text strajuie intrarea in biserica.
In anul 1954, Patriarhul Justinian a cercetat bisericuta uitata in darapanare la Florica si a hotarat mutarea ei la Olanesti, unde a fost reconstruita urmand vechile insemnari si a fost impodobita cu pictura noua si Sfinte Odoare pe cheltuiala Patriarhiei Romane. In duminica din 12 octombrie 1958, biserica a fost sfintita.
Alte biserici in Olanesti, precum si schiturile si manastirile din imediata apropiere.
In Baile Olanesti:
- Biserica Neamului
- Biserica fostului schit Comanca
- Schitul Bradu
In Olanesti-sat:
- Biserica Sf. Nicolae
- Biserica din Cormosesti
- Biserica Sf Voievozi
- Biserica Sf. Ingeri din Cheia
In apropierea Olanestiului:
- Schitul Iezer
- Schitul Pahomie
- Schitul Patrunsa
- Manastirea Frasinei
Ca monument al arhitecturii populare romanesti, bisericuta de lemn din Olanesti prezinta o mare valoare nu doar prin maiestria artistica a mesterilor care au faurita, ci si prin valoarea sa de monument istoric, data de asocierea ei cu Vasile Nicula Ursu, zis Horea, motul care a condus la 1784 cea mai mare rascoala a taranilor din Transilvania. Undeva intr-un colt tainic al bisericii sunt ascunse cuvintele "Nicula Urs" si in fiecare aschie de lemn inca se simte o parte din sufletul lui si al romanilor mult-incercati de peste munti.
Cum satenii din Albac, hotarasera construirea unei biserici de piatra la inceputul secolului XX, s-a hotarat ca vechea bisericuta sa fie vanduta unei alte asezari fara lacas de cult. Aflat in prima calatorie in Muntii Apuseni, marele om politic roman Ion I.C. Bratianu, ministru de Interne in Guvernul Dimitrie A. Sturdza, a aflat si a cumparat cu banii sai biserica in toamna anului 1907. Mesterul dulgher Nicolae din Sohodol si ajutoarele sale au demontat lacasul (insemnele de pe barne pot fi vazute si astazi), l-au trasportat ca "lemne de foc" (in actele stapanirii austro-ungare) pe sanii pana la gara Turda si apoi in vagoane de marfa speciale pana in ceea ce era atunci Romania. Biserica a fost reconstruita pe temelie noua la Florica, pe mosia parinteasca a Bratienilor, ca un simbol viu al neatarnarii si al sperantei reintregirii tarii. Dupa plecarea sa din Muntii Apuseni, Ion I.C. Bratianu spunea:"...Desenul lui Coaches si Biserica lui Horea sunt amintiri scumpe ale primei mele calatorii in Muntii Apuseni."
In 1908, poposind la Florica, Octavian Goga este profund impresionat de bisericuta, de simbolul pe care il reprezenta, scrie o tulburatoare poezie, al carei text strajuie intrarea in biserica.
In anul 1954, Patriarhul Justinian a cercetat bisericuta uitata in darapanare la Florica si a hotarat mutarea ei la Olanesti, unde a fost reconstruita urmand vechile insemnari si a fost impodobita cu pictura noua si Sfinte Odoare pe cheltuiala Patriarhiei Romane. In duminica din 12 octombrie 1958, biserica a fost sfintita.
Alte biserici in Olanesti, precum si schiturile si manastirile din imediata apropiere.
In Baile Olanesti:
- Biserica Neamului
- Biserica fostului schit Comanca
- Schitul Bradu
In Olanesti-sat:
- Biserica Sf. Nicolae
- Biserica din Cormosesti
- Biserica Sf Voievozi
- Biserica Sf. Ingeri din Cheia
In apropierea Olanestiului:
- Schitul Iezer
- Schitul Pahomie
- Schitul Patrunsa
- Manastirea Frasinei
Bisericuta din Albac
Cladita in 1752 la izvoarele Ariesului din Muntii Abrud de catre mesteri tarani din satul Albac, comuna Raul Mare a fost adusa intre anii 1907-1908 sub dealurile cu vii de la Stefanesti-Pitesti, unde darapanandu-se de vreme a fost mutata si refacuta in forma initiala si din aceleasi materiale, prin grija Patriarhului Justinian Marina si a Episcopului Iosif al Ramnicului si Argesului sub muchia de rasarit a statiunii balneare Olanesti.
Despre cele intamplate amintesc si versurile de mai jos sapate cu unciale pe o tabla de gorun de 0,60 m x 0,45 m x 0,05m, prinsa in barnele peretelui frontal si alcatuite in aceeasi vreme: ''... De aceea ostenita acum/De multe rele cate au fost/Batrana te-ai pornit la drum/Sa-ti dee fratii adapost. / Ramai aici,fa-ti un popas / Fii sfetnic bun din viac in / Si spune acasa ce-a ramas/ Bisericuta din Albac /
1908 Octavian Goga
